Scrierea de mână chiar și în era digitală: de ce o recomandă neurologii

Scrierea

Este o activitate multifacetică care creează un cerc virtuos: activează memoria, aspectele emoționale și motorii, toate esențiale pentru creier. Care sunt beneficiile sale pentru copii, adulți și pacienții cu Parkinson, potrivit experților

Scrierea de mână produce activități mentale complexe care implică memoria, învățarea și funcții executive importante.

Utilizarea hârtiei și a creionului pentru a scrie este un obicei care cade în desuetudine în mod silențios. În ultima perioadă, tastaturile și ecranele au înlocuit scrisul de mână atât în sălile de clasă, cât și la birou. Ba chiar unele școli din lume au încetat să mai învețe elevii scrisul cursiv.

Cu toate acestea, mai multe cercetări au demonstrat că scrisul de mână oferă beneficii cognitive pe care instrumentele digitale sunt departe de a le oferi.

Actul manual de a glisa stiloul pe hârtie pentru a scrie generează o serie de activități mentale care implică memoria, învățarea și chiar o serie de funcții executive care operează în fundal, dar care sunt esențiale pentru această sarcină.

Scrierea de mână și tastarea nu activează creierul în același mod?

Dr. Alejandro Andersson, medic neurolog, neurofiziolog și director medical al Institutului de Neurologie din Buenos Aires (INBA), că scrierea de mână activează mai multe regiuni cerebrale decât tastarea, conform studiilor cu electroencefalografie și rezonanță funcțională.

Scrierea de mână activează o rețea cerebrală mai amplă legată de funcțiile motorii, senzoriale și cognitive.

„Implică zone motorii fine, senzoriale, de limbaj și de memorie. În schimb, la tastare se repetă o mișcare uniformă a degetelor și activarea este mai restrânsă”, a subliniat doctorul.

Și a adăugat: „Un studiu al Universității Norvegiene de Știință și Tehnologie, publicat în Frontiers in Psychology în 2024, a arătat că atunci când scriem manual apar unde cerebrale alfa și theta, legate de memorie și învățare. Cercetători precum Ramesh Balasubramaniam, de la Universitatea din California, rezumă acest lucru ca o „diferență fundamentală în organizarea cerebrală” între scrierea de mână și tastarea”, a afirmat medicul.

La rândul său, Adriana Zillioto, licențiată în psihologie și grafolog, coordonatoarea Atelierului de reeducare a scrisului în Parkinson și neurologie de la Spitalul Clinic al Universității din Buenos Aires (UBA), a explicat pentru Infobae că scrisul implică o serie de activități mentale comune atât scrisului manual, cât și celui la tastatură (fie că este vorba de PC sau telefon). „Aceste procese includ diferite tipuri de memorie și funcții executive, cum ar fi planificarea, executarea și supervizarea sarcinilor, care funcționează în fundal, dar sunt esențiale pentru a da formă conținutului și structurii textului”, a indicat ea.

Munca mentală implicată în scrierea de mână include memoria procedurală, orientarea spațială și coordonarea ochi-mână .

Scrierea De Mână Chiar Și În Era Digitală: De Ce O Recomandă Neurologii

Și a completat: „Scrierea implică o varietate de procese mentale care se activează atât la scrierea de mână, cât și la tastarea, fie pe computer, fie pe telefonul mobil. Cu toate acestea, la tastare, dispozitivul tehnologic automatizează anumite aspecte ale scrierii, eliminând necesitatea de a pune în funcțiune mecanisme care sunt esențiale în scrierea manuală”.

Printre acestea, el a menționat următoarele:

  • Memoria procedurală motorie, care ghidează secvența de trăsături necesare pentru a forma litere și cuvinte
  • Orientarea spațială precisă, deoarece este vorba de un gest îndreptat către o suprafață concretă
  • Coordonarea ochi-mână pentru a conecta sau secvenția elemente grafice
  • Discriminarea formelor literelor
  • Dexteritatea motrică pentru a le executa.

Studiile arată că scrierea de mână activează mai multe regiuni cerebrale decât tastarea la tastatură.

„Toate aceste abilități sunt esențiale pentru a obține o producție scrisă eficientă atunci când se scrie de mână”, a afirmat licențiata Zillioto.

Atât la copii, cât și la adulți, creionul este mai puternic decât tastatura. Potrivit unui studiu, luarea de note de mână în timpul unei conferințe, în loc să se scrie la tastatură, poate duce la o mai bună înțelegere conceptuală a informațiilor.

Cu toate acestea, psihologul a clarificat: „Există abilități cognitive care nu sunt exersate în aceeași măsură atunci când se tastează, dar asta nu înseamnă că aceste persoane pierd toate oportunitățile oferite de alte practici pentru a le dezvolta”.

Beneficiile scrierii de mână pentru copii

Pentru copii, învățarea scrierii de mână întărește motricitatea fină, coordonarea și memoria de lucru.

Potrivit doctorului Andersson, în copilărie există un consens clar: învățarea scrierii de mână este fundamentală. Dar el a subliniat că în adolescență și adulțime, consensul este mai puțin categoric.

„Odată dobândite bazele cognitive, nu este esențial să continui să scrii de mână pentru a învăța. Tastatura oferă eficiență și viteză, iar creierul adult poate susține procesele de memorie și înțelegere fără a fi nevoie de caligrafie zilnică”, a indicat medicul.

Beneficiile creionului și hârtiei pentru copii sunt, potrivit expertului:

  • Îmbunătățesc motricitatea fină și coordonarea vizuo-motorie.
  • Favorizează ortografia, înțelegerea lecturii și memoria de lucru.
  • Oferă timp pentru reflecție și consolidarea cunoștințelor, fiind un proces mai lent decât tastarea.

Procesul manual de scriere oferă mai mult timp pentru a reflecta și a consolida ceea ce s-a învățat, potrivit specialiștilor.

„De aceea, unele țări, cum ar fi Statele Unite (California), au revenit la cerința predării scrisului cursiv în școala primară”, a afirmat neurologul. Potrivit unui studiu, scrierea de mână activează o rețea mai largă de regiuni cerebrale implicate în procesarea motorie, senzorială și cognitivă.

„În ciuda avantajelor tastării în ceea ce privește viteza și confortul, scrierea de mână rămâne un instrument important pentru învățare și retenția memoriei, în special în contexte educaționale”, au afirmat autorii.

De asemenea, cercetările arată că aceasta conduce la o mai bună recunoaștere și înțelegere a literelor. Și îmbunătățește memoria și amintirea cuvintelor, punând bazele alfabetizării și învățării.

Scrierea de mână ca exercițiu pentru menținerea agilității creierului

La adulți, scrierea de mână poate servi ca exercițiu de stimulare cognitivă și poate contribui la plasticitatea cerebrală.

Potrivit doctorului Andersson, la adulți și vârstnici, scrierea de mână poate funcționa ca un exercițiu de stimulare cognitivă, la fel ca învățarea unei limbi străine sau cântatul la un instrument.

„Activează simultan zonele motorii, perceptive și de memorie. Obligă la planificare, secvențiere și menținerea atenției. Poate contribui la menținerea plasticității cerebrale și laîncetinirea proceselor de deteriorare cognitivă. De aceea, chiar dacă viața de zi cu zi este digitală, recuperarea obiceiului de a scrie de mână, chiar și în doze mici, rămâne sănătoasă pentru creier”, a rezumat medicul.

Scrierea De Mână Chiar Și În Era Digitală: De Ce O Recomandă Neurologii

Cum se lucrează cu scrisul în cazurile de Parkinson

Licentiata Zillioto a subliniat că scrisul prin orice mijloc antrenează o mare cantitate de procese cognitive. „În special, scrisul de mână poate potența mecanismele executive prin tehnici specifice care nu necesită producția automată, ceea ce permite creșterea sarcinii cognitive și potențarea antrenamentului tuturor funcțiilor implicate”.

În cazul bolii Parkinson, utilizarea creioanelor, culorilor și fibrelor groase facilitează scrisul.

Acesta este criteriul aplicat în atelierul de stimulare cognitivă al Diviziei de Neurologie a Spitalului Clinic al Universității din Buenos Aires, care nu se bazează pe conținutul semantic al scrisului (proprie metodelor utilizate de psihologie), ci pe rezultatele mai multor studii realizate cu scrisul chinezesc.

„Acesta este un sistem de scriere care are sute de semne, foarte complex în combinațiile sale și în modul de realizare, cu diferite tipuri de trăsături și forme foarte elaborate. Cercetările au descoperit că persoanele în vârstă care nu renunțau la scris își mențineau funcțiile mentale în stare mai bună în comparație cu persoanele care încetau să mai scrie”, a afirmat experta.

În plus, reeducarea scrisului este o practică care, în domeniul neurologiei, se aplică în principal în cazul disfraciei (probleme de scriere) dobândite ca urmare a patologiilor motorii, a explicat Zillioto.

În cazul bolii Parkinson, în care pacientul poate suferi de micrografie, adică diminuarea dimensiunii scrisului, se aplică tehnici a căror eficacitate a fost dovedită într-un studiu pilot din 2015, a explicat experta.

Reeducarea scrisului este o practică care, în domeniul neurologiei, se aplică în principal în cazul disgrafiei, adică al problemelor de scriere.

„Metoda constă în realizarea sarcinii într-un mod mai puțin automat, deoarece mișcările automate sunt cele mai afectate în această patologie. Pentru aceasta, se utilizează semnale auditive, cum ar fi muzica ritmică și marcaje cu puls, și semnale vizuale, cum ar fi schimbări de tipare și culori, care ajută la secvențierea sarcinii de scriere. În plus, se încorporează utilizarea fibrelor cu vârfuri late pentru a facilita trasarea unor linii mai groase și realizarea de litere mai mari, pentru a compensa tendința către micrografie!”, a descris Zillioto.

Se utilizează, de asemenea, creioane și pensule, care permit varierea intensității forței la scriere, o altă funcție alterată în aceste cazuri. „Activitățile se desfășoară pe foi de diferite dimensiuni, chiar și de 40 x 50 cm, pentru a include mișcările umărului în scriere și a minimiza oscilațiile traselor. În plus, se utilizează caligrame pentru a ajuta la controlul direcției liniilor. Pe această bază, se fac adaptări pentru a fi aplicate în diferite patologii motorii”, a subliniat experta.

În cele din urmă, ce se va întâmpla dacă nu vom mai folosi creionul și hârtia? „Dacă în viitor nu vom mai scrie aproape deloc de mână, creierul se va reorganiza, așa cum s-a întâmplat când am trecut de la tradiția orală la scris, sau de la stilou la tastatură. Am pierde o parte din integrarea senzorio-motorie pe care o oferă caligrafia, dar am câștiga alte adaptări legate de digital. Ceea ce contează, mai mult decât suportul, este profunzimea procesării mentale”, a concluzionat dr. Andersson.