În inima Oceanului Pacific, un grup de cercetători a descoperit un fel de metropolă cu dimensiuni care depășesc orice alt câmp studiat până acum.
Cuprins
Descoperirea a trezit, desigur, un interes puternic în comunitatea științifică, deoarece este vorba de o extindere fără precedent în comparație cu sistemele cunoscute până acum.
Cercetarea a fost realizată cu vehicule pilotate capabile să coboare la adâncimi extreme. Datorită acestui fapt, s-a putut observa o rețea de cratere care formează ceea ce este deja considerat una dintre cele mai semnificative structuri hidrotermale. Amploarea descoperirii obligă la regândirea mai multor teorii actuale despre mediile în care ar fi putut apărea viața pe Pământ.
Pe fundul Oceanului Pacific, o echipă de oameni de știință a descoperit o enormă „metropolă” de crateri hidrotermali, o rețea de structuri mult mai mare decât orice alt sistem similar cunoscut până acum.
Această descoperire, realizată cu ajutorul unor vehicule submarine avansate, este de o importanță deosebită, deoarece dimensiunea și complexitatea sa obligă comunitatea științifică să reconsidere teoriile despre modul în care ar fi putut apărea viața pe Pământ.
Așa arată metropola ascunsă sub Oceanul Pacific pe care au descoperit-o
Sistemul descoperit a fost denumit Kunlun. Se află la aproximativ 80 de kilometri vest de fosa Mussau, pe placa Carolină, la nord de Papua Noua Guinee.
Potrivit studiului, publicat în revista Science Adviser, suprafața totală ajunge la 11 kilometri pătrați, ceea ce îl face un sit de peste 100 de ori mai mare decât celebrul câmp hidrotermal Lost City, situat în Atlantic.
Zona conține douăzeci de cratere circulare, unele dintre ele având un diametru de peste un kilometru. Cercetătorii au confirmat că pereții mai multor cratere prezintă similitudini cu formațiunile cunoscute sub numele de coșuri kimberlitice.
Adâncimea lor poate ajunge până la 130 de metri. Aceste caracteristici geomorfologice îl diferențiază de orice alt câmp hidrotermal documentat pe planetă.
Sistemele hidrotermale se formează atunci când apa de mare pătrunde în scoarța oceanică și se încălzește la contactul cu manta terestră.
Ulterior, lichidul încărcat cu minerale este expulzat în ocean, creând izvoare termale submarine. Acest proces a fost deja studiat în alte regiuni, cum ar fi gheizerele din Yellowstone de pe uscat, dar în Oceanul Pacific s-a găsit un caz cu o amploare excepțională.
Kunlun se remarcă prin fluxul ridicat de hidrogen. Potrivit echipei conduse de Sun Weidong, producția acestui element ajunge la 4,8 × 10¹¹ moli pe an, ceea ce reprezintă peste 5% din totalul estimat la nivel global subacvatic.
Această cifră obligă la reconsiderarea distribuției fluxurilor de hidrogen pe planetă, deoarece până acum se credea că cea mai mare parte se concentra în crestele oceanice.
Oceanul Pacific ca scenariu al originii vieții
Una dintre ipotezele cele mai recurente în biologie este că sistemele hidrotermale ar fi putut fi locul în care a luat naștere viața pe Pământ. Existența unui flux constant de hidrogen și minerale oferă condiții stabile pentru procesele chimice primitive.
Kunlun, fiind îndepărtat de dorsale oceanice tradiționale, extinde scenariile posibile pentru apariția formelor de viață timpurii. Dimensiunea și stabilitatea sa îl transformă într-un spațiu în care aceste procese s-au putut susține pe perioade lungi de timp.
Acest lucru contrastează cu sistemele mai mici și mai volatile, precum Lost City, care, deși relevant, nu atinge amploarea noii descoperiri din Oceanul Pacific.
Comparație între această descoperire și alte câmpuri hidrotermale
Câmpul hidrotermal Lost City, situat în Oceanul Atlantic, a fost descoperit la sfârșitul anilor ’90 și de atunci a devenit un punct de referință pentru cercetările astrobiologice.
Importanța sa rezidă în faptul că a oferit dovezi privind capacitatea vieții microbiene de a prospera în condiții extreme.
Cu toate acestea, amploarea câmpului Kunlun îl plasează într-o categorie diferită. În timp ce Lost City se caracterizează prin turnuri de carbonat care ies din fundul mării, sistemul din Oceanul Pacific este format din cratere și conducte de carbonat la scară largă. Analizele relevă prezența dolomitei și calcitului, ceea ce indică o activitate geochimică intensă și susținută.
Un ecosistem în abis: cum se trăiește în această „metropolă”?
În ciuda condițiilor extreme, câmpul hidrotermal nu este lipsit de viață. Observațiile efectuate cu submersibilul Fendouzhe au confirmat prezența creveților, crabilor, anemonelor și viermilor tubicolari.
Aceste specii supraviețuiesc datorită chemosintezei, un proces prin care obțin energie din reacții chimice în loc de lumina soarelui.
Acest tip de ecosistem oferă un model pentru a înțelege cum se poate dezvolta viața în medii fără fotosinteză.
Relevanța descoperirii nu se limitează la Oceanul Pacific, deoarece rezultatele servesc ca bază pentru explorarea posibilității existenței unor ecosisteme similare pe lunile înghețate precum Europa sau Enceladus, unde se suspectează existența unor oceane subterane cu activitate hidrotermală.
