O analiză satelitară a dezvăluit zeci de lacuri ascunse la kilometri adâncime în Antarctica.
Cuprins
Comportamentul lor ciclic — umplerea și golirea lentă — oferă indicii inedite despre dinamica ascunsă a gheții și rolul acesteia în creșterea viitoare a nivelului mării.
Antarctica păstrează un secret sub kilometri de gheață: o rețea de lacuri ascunse care se umplu și se golesc în cicluri lente, invizibile pentru ochiul uman, dar decisive pentru stabilitatea continentului alb. Un nou studiu publicat în Nature Communications, bazat pe o decadă de observații ale satelitului CryoSat, a identificat 85 de lacuri subglaciare necunoscute, ridicând la 231 numărul de corpuri de apă active înregistrate până în prezent.
Lacuri care respiră sub gheață
Cercetătorii au detectat schimbări subtile în înălțimea suprafeței înghețate, care creștea sau scădea pe măsură ce lacurile se umpleau și se goleau. Această „bătaie” sub gheață oferă o viziune unică asupra a ceea ce se întâmplă la baza stratului antarctic, la câțiva kilometri adâncime, unde presiunea, căldura geotermală și frecarea transformă o parte din gheață în apă lichidă.
Până de curând, fuseseră observate doar 36 de cicluri complete de umplere și golire în întreaga lume. Echipa condusă de Sally Wilson, de la Universitatea din Leeds, a reușit să identifice încă 12, ceea ce relevă faptul că hidrologia subglacială este mult mai activă decât se credea.
O rețea interconectată
Descoperirea nu se limitează la noi lacuri. Analiza a descoperit cinci sisteme interconectate, un fel de conductă naturală prin care apa curge sub Antarctica. Aceste conexiuni ar putea reduce frecarea dintre stratul de gheață și patul stâncos, accelerând alunecarea acestuia către ocean. Și aici este cheia: această mișcare afectează în mod direct creșterea nivelului mării.
Anna Hogg, coautoare a studiului, rezumă astfel: „A fost fascinant să descoperim că întinderea lacurilor se schimbă de la un ciclu la altul. Antarctica este mult mai dinamică decât credeam”.
Vostok, gigantul adormit
Nu toate lacurile sunt active. Lacul Vostok, îngropat sub patru kilometri de gheață în Antarctica de Est, conține până la 65.000 km³ de apă, suficient pentru a umple Marele Canion de mai multe ori. Se crede că este stabil, dar dacă s-ar scurge, ar avea un impact enorm asupra echilibrului gheții și asupra circulației oceanice.
O piesă lipsă în modelele climatice
Oamenii de știință avertizează că majoritatea modelelor climatice nu includ încă hidrologia subglacială. Înțelegerea modului în care aceste lacuri se umplu, se golesc și se conectează este esențială pentru a proiecta cu precizie cât de mult va crește nivelul mării în următoarele decenii.
„Prin cartografierea locurilor și momentelor în care sunt active, putem începe să cuantificăm impactul lor asupra dinamicii gheții”, concluzionează Wilson. Este o cursă contra cronometru: pe măsură ce planeta se încălzește, Antarctica ne reamintește că ceea ce se întâmplă sub gheața sa invizibilă poate schimba viitorul coastelor lumii.
