Descoperirea, făcută în timpul săpăturilor arheologice din Asia de Sud-Est, împinge originea acestei practici funerare cu mii de ani în urmă; rămășițele au fost conservate prin fum și căldură
Oamenii de știință au identificat rămășițe umane mumificate din Asia de Sud-Est, vechi de până la 12.000 de ani, ceea ce le face să fie cele mai vechi cunoscute din lume.
Descoperirea, publicată în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, împinge originea practicii cu aproape cinci milenii în urmă și înlocuiește un ritual care anterior era asociat cu Egiptul.
Timp de decenii, cele mai vechi mumii identificate de arheologi au fost cele ale culturii Chinchorro. Cultura Chinchorro era un popor de pescari care locuia în ceea ce este astăzi nordul Chile și sudul Peruului, acum aproximativ 7.000 de ani.
Analiza a inclus 54 de situri funerare paleolitice situate în 11 situri arheologice din China, Vietnam, Filipine, Laos, Thailanda, Malaezia și Indonezia.
Cu toate acestea, în imaginația colectivă, mumiile au rămas asociate cu Africa de Nord-Est, unde îmbălsămarea a devenit o artă sofisticată în urmă cu aproximativ 3.500 de ani.
Noile cercetări ne obligă să revizuim această cronologie: oamenii de știință susțin că grupurile de vânători-culegători din Asia de Sud-Est practicau metode complexe de conservare a cadavrelor cu mult înainte de aceasta.
Analizele au acoperit 54 de situri funerare paleolitice situate în 11 situri arheologice din China, Vietnam, Filipine, Laos, Thailanda, Malaezia și Indonezia. Cele mai semnificative sunt Huiyaotian și Liyupo.
În timpul săpăturilor, au fost găsite cranii arse și numeroase cadavre ghemuite.
Au fost găsite cranii arse și numeroase cadavre ghemuite. În toate aceste cazuri, rămășițele fuseseră pregătite cu grijă, excluzând posibilitatea unor decese accidentale sau a unor incendii accidentale.
La examinarea oaselor, cercetătorii au observat modificări chimice și decolorări compatibile cu expunerea pe termen lung la medii fumuroase, cu temperaturi scăzute. Aproximativ 84% din eșantioane prezentau aceste semne, iar multe dintre ele prezentau și urme de funingine.
Aceste dovezi i-au determinat pe experți să concluzioneze că cadavrele fuseseră afumate și uscate în mod deliberat pentru a încetini descompunerea și a le păstra intacte mai mult timp.
O mumie veche de 7.000 de ani care deținea recordul pentru cele mai vechi rămășițe găsite până în prezent.
Hirofumi Matsumura, antropolog la Universitatea Medicală Sapporo din Japonia și autor principal al articolului, a susținut că această practică permitea „menținerea legăturilor fizice și spirituale cu strămoșii”.
Potrivit cercetătorilor, aceste comunități considerau moartea mai degrabă un moment de continuitate socială și culturală decât o ruptură, ceea ce ar explica investiția de timp și resurse în conservarea morților.
Descoperirea are și un punct de comparație: mumiile egiptene erau produsul unei civilizații extrem de organizate și ierarhizate, în timp ce mumiile găsite în Asia corespund comunităților de vânători-culegători care, în ciuda aparentei lor simplități materiale, au dezvoltat practici simbolice extrem de complexe.
Deși mumificarea poate părea un ritual îndepărtat, ea nu a dispărut. Chiar și astăzi, oamenii din Australia și Papua Noua Guinee își conservă morții prin afumare și uscare, întărind ideea că această practică, care nu este neobișnuită, face parte dintr-un patrimoniu cultural de lungă durată.
