Oamenii de știință conduși de profesorul Xavier Delclòs au descoperit în Ecuador primele insecte conservate în chihlimbar din emisfera sudică, alături de rămășițele primelor plante cu flori care au coexistat cu dinozaurii.
Cuprins
Cercetătorul explică pentru SER că aceasta este prima ocazie de a arunca o privire asupra acelui moment cheie din care au apărut pădurile actuale.
Imaginea unui gândac perfect conservat într-o mostră de chihlimbar galben și strălucitor a deschis de câteva zile site-ul web exclusiv pentru presă al editurii care publică revista Nature. Face parte din primul depozit de chihlimbar cu bioincluziuni (organisme în interior) din Cretacic găsit în emisfera sudică și a fost descoperit de o echipă multidisciplinară și internațională condusă de Xavier Delclòs, omul de știință care conduce proiectul Amberia, dedicat studiului acestor rășini fosile.
Muște, viespi și gândaci care zburau printre dinozauri în emisfera sudică
Acum 112 milioane de ani, pădurile erau formate în principal din conifere care produceau cantități enorme de rășină, atât în rădăcini, cât și în ramuri și trunchiuri. Uneori, insectele care se așezau pe acești copaci rămâneau prinse în rășină care, odată fosilizată, este ceea ce cunoaștem sub numele de chihlimbar. „În Cretacic, în tot Mezozoicul, perioada în care trăiau dinozaurii, nu s-au găsit depozite importante cu bioincluziuni în emisfera sudică. Este pentru prima dată când insecte și păianjeni ies dintr-un depozit de chihlimbar din Mezozoic în toată America de Sud. Și asta, găsirea unui zăcământ cu bioincluziuni, este extraordinar”, explică Xavier Delclòs, care s-a mutat tocmai la acest zăcământ din Ecuador împreună cu echipa sa, în speranța de a găsi ceea ce au găsit în cele din urmă. Dar depozitul nu este excepțional doar în această zonă geografică, ci la nivel mondial. „Cantitatea de chihlimbar care apare în acest zăcământ este mult superioară oricărei alteia din emisfera nordică din acea perioadă”.
Mostrele pe care le-au analizat și studiat aici, în Europa, s-au întors deja în Ecuador. „Am selectat 60 de piese și am găsit 21 cu resturi de insecte în interior. Trebuie să ne gândim că aici, în Spania, în cele mai bune situri, pentru fiecare kilogram de chihlimbar se găsesc aproximativ 12 sau 15 bioincluziuni, în cel mai bun caz”, subliniază autorul principal al articolului publicat astăzi în revista Communications Earth & Environment. Sunt muște, țânțari, gândaci, furnici și viespi pe care le putem vedea aproape ca și cum ar fi încă vii și care ne oferă informații esențiale despre ecosistemul în care au trăit acum peste 100 de milioane de ani.
„Am deschis o fereastră către începuturile pădurilor actuale”
Pentru a evalua amploarea acestei descoperiri, Delclòs explică SER ce se întâmpla pe planetă în momentul în care aceste țânțari au rămas prinși în chihlimbar după ce au înțepat un dinozaur. „Am studiat polenul din sit și am stabilit că are o vechime de aproximativ 112 milioane de ani. Este un moment foarte important în evoluția biologică a planetei. Până atunci, pădurile erau în principal de conifere, deși existau și câteva grupuri de gimnosperme. Dar substratul arborescent era format în principal din conifere, care sunt cele care au dat aceste depozite de chihlimbar. Dar în acel moment începe să apară un alt grup mare de plante noi, care sunt angiospermele, plantele cu flori, care domină pădurile tropicale în prezent. Prin urmare, am deschis o mică fereastră către ceea ce este începutul pădurilor actuale, deoarece în aceleași roci care conțin chihlimbar am găsit angiosperme, frunze de plante cu flori. Este un moment foarte interesant pentru studiu”, relatează cercetătorul, deoarece „până acum nu aveam niciun fel de informații” despre acest ecosistem specific, și de aceea îl consideră „foarte relevant”.
Pe baza bioincluziunilor pe care le-au analizat înainte de a le returna în Ecuador, acești cercetători au descoperit că „grupurile de insecte care apar se regăsesc și în alte bucăți de chihlimbar din aceeași perioadă din emisfera nordică. Nu sunt foarte diferite la nivel de familii. Când începem să coborâm la nivel de gen sau specie, acolo vedem diferențe”, explică Xavier Delclòs. Dar chihlimbarul a conservat până astăzi unele insecte care le-au oferit acestor oameni de știință informații despre cum era acel ecosistem: unul în care coniferele mari se aflau în apropierea depozitelor de apă și în care femelele de țânțari înțepau vertebrate, precum dinozaurii. „Am găsit niște țânțari ale căror larve trebuie să se dezvolte în mediul acvatic. Adică mediul acvatic ar trebui să fie foarte aproape de copacul care produce rășină, deoarece adulții au rămas lipiți de acesta. Și am găsit țânțari care sunt hematofagi, adică țânțari care, la un moment dat din viața lor, femelele trebuie să sugă sânge de la un vertebrat pentru a avea suficientă energie pentru a depune ouă. Asta înseamnă că în acel mediu existau și vertebrate și, cu siguranță, aceste insecte se hrăneau cu sângele dinozaurilor, al unor păsări sau chiar al șopârlelor. Sunt mici informații pe care ni le oferă grupurile de insecte care au apărut aici”.
Deocamdată nu se pot readuce la viață dinozaurii
Pentru o întreagă generație, sau chiar mai multe, de pasionați de cinema, imaginile cu țânțari din Cretacic conservați în chihlimbar ridică imediat întrebarea dacă ar putea conține resturi de ADN de dinozaur, așa cum se întâmplă în filmul lui Spielberg. Și nu este prima dată când Delclòs și echipa sa trebuie să răspundă la această întrebare. „Pentru a răspunde la această întrebare, am făcut și cercetări”, recunoaște el. „Am lucrat la conservarea ADN-ului în rășini și am observat că, deși rășina conservă foarte bine exoscheletul insectelor și organismelor din interiorul său, molecula de ADN, care este foarte instabilă, se distruge foarte repede, în foarte puțini ani. Asta înseamnă că, atunci când avem un zăcământ de chihlimbar vechi de 120 de milioane de ani, posibilitatea de a găsi ADN-ul unui organism este practic imposibilă. Cel puțin, cu tehnicile actuale”.
