Ultimele înregistrări ale papagalului nocturn (Pezoporus occidentalis) datează din 1912, până acum.
În ultimele luni, diversitatea faunei mondiale a suferit o lovitură dură după dispariția unei noi specii. Cunoscută sub numele de Numenius tenuirostris, curcanul de mare, această pasăre migratoare a văzut populația sa redusă cu 96 %, fiind declarată practic dispărută. De fapt, trebuie să ne întoarcem cu trei decenii în urmă pentru a confirma ultima observare a acestui animal în Maroc.
Pe scurt, distrugerea habitatelor sale și vânătoarea intensivă au dus la acest final dramatic pentru Numenius tenuirostris, un exemplu care, din păcate, nu este unic. În prezent, există peste 46.300 de specii pe cale de dispariție, dintre care 81 se află în stare sălbatică.
În acest context, trebuie să ne situăm în rezervația naturală Ngururrpa, situată în nord-vestul Australiei, locul unde a avut loc una dintre cele mai așteptate reveniri din ornitologie. Un grup de cercetători a dezvăluit existența și a demarat un studiu pentru a încerca să localizeze o pasăre care se credea dispărută de un secol. Papagalul nocturn (Pezoporus occidentalis) a fost unul dintre cele mai greu de găsit exemplare pentru comunitatea științifică. Această pasăre mică și exotică trăiește numai în Australia, fiind clasificată în categoria „pericol critic” din 2021 de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN).
„Papagalul nocturn (Pezoporus occidentalis) a fost o specie dispărută pe parcursul unei mari părți a secolului XX, dar acum se știe că trăiește în pășuni îndepărtate de spinifex în cantități critic de mici”, a declarat într-un comunicat Agenția Științifică Națională din Australia (CSIRO), care a definit această specie ca „una dintre cele mai misterioase din Australia”.
După cum subliniază experții, declinul acestei specii s-a datorat în principal „pierderii habitatului și prădării de către pisici și vulpi”, care au redus drastic populația acesteia până la punctul în care a dispărut timp de un secol întreg. Mai precis, după cum a subliniat Leo Joseph, directorul Colecției Naționale de Faună Sălbatica din Australia, ultimele înregistrări ale acestui animal datează din 1912.
„Nu au existat observații confirmate timp de aproape 80 de ani, până când au început să apară în sud-vestul Queenslandului”, subliniază el.
Acum, noua cercetare arată cum echipa de cercetători – împreună cu populația indigenă din zonă – a amplasat mai multe înregistratoare de sunet în Marele Deșert Nisipos între 2020 și 2023. Spre surprinderea lor, au reușit să capteze cântecul păsării, care seamănă cu o clopot. Ca rezultat, au reușit să detecteze prezența papagalilor nocturni în aproximativ treizeci de locuri, sugerând că ar putea exista cel puțin 50 de membri ai acestei specii.
Ultimul exemplu dintr-o lungă listă
Cazul P. occidentalis nu este unic. De-a lungul istoriei, mai multe specii considerate dispărute au fost redescoperite, demonstrând reziliența naturii și importanța conservării.
Printre cele mai notabile cazuri se numără broasca țestoasă gigantică din Fernandina, care nu mai fusese văzută din 1906 și a fost redescoperită în 2019, și insecta baston din insula Lord Howe, considerată dispărută din 1930 și găsită din nou în 2001. Alte exemple includ autillo rajá din Borneo, văzut în 2021 după mai bine de un secol fără înregistrări, sau șoarecele din Muntele Pinatubo din Filipine și petrelul din Bermuda, redescoperit în 1951 după mai multe secole.
Aceste redescoperiri subliniază importanța monitorizării și protejării biodiversității, deoarece speciile considerate dispărute pot supraviețui în habitate îndepărtate sau în condiții neașteptate.
