Știința lucrează deja la clonarea unui bizon dispărut, după descoperirea în Siberia a unui exemplar de 9.000 de ani, al cărui excelent stare de conservare în permafrost deschide ușa către readucerea sa la viață.
Permafrostul din Siberia, acea imensă capsulă a timpului înghețată, a surprins din nou comunitatea științifică. Au fost găsite rămășițele unui bizon dispărut de milenii, generând un interes remarcabil datorită stării sale extraordinare de conservare. Specimenul, a cărui vechime este estimată între 8.000 și 9.000 de ani, a fost descoperit în vara anului 2022 în regiunea îndepărtată Verkhoyansk.
Gheața a conservat aproape intact capul animalului, împreună cu membrele anterioare și o parte din piept. Primele analize au revelat că era vorba de un individ foarte tânăr, care ar fi avut între un an și jumătate și doi ani în momentul morții. Aceste condiții de îngheț aproape perfecte au menținut țesuturile sale moi într-o stare care deschide o fereastră unică către trecutul preistoric al acestei regiuni înghețate a planetei.
De aceea, o echipă de oameni de știință de la Laboratorul Muzeului Mammoth s-a apucat deja de lucru cu rămășițele. Cercetătorii efectuează o autopsie minuțioasă cu scopul de a extrage mostre biologice de o valoare inestimabilă. Printre materialele care se speră a fi colectate se află fragmente de piele, lână, mușchi și chiar creierul animalului, ceva excepțional de rar. Analiza acestor elemente va permite reconstruirea nu numai a biologiei bizonului, ci și a ecosistemului în care trăia. Acest tip de cercetare genetică este din ce în ce mai frecvent, după cum o demonstrează recentele descoperiri privind ADN-ul vechilor egipteni, care continuă să dezvăluie detalii inedite despre civilizațiile trecute.
De fapt, această descoperire nu este un caz izolat. Regiunea siberiană a devenit în ultimele decenii un adevărat tezaur pentru paleontologi. Topirea progresivă a permafrostului, accelerată de schimbările climatice, scoate la lumină rămășițe ale faunei preistorice care au rămas ascunse timp de milenii, precum celebrii mamuți lânoși sau rinocerii din aceeași epocă. De fapt, paleontologia nu încetează să ne surprindă cu descoperiri din epoci foarte diverse, cum ar fi cea a unui animal care a trăit acum 280 de milioane de ani și care ne lărgește cunoștințele despre viața preistorică.
Posibilitatea de a-l readuce la viață
Cu toate acestea, ambiția proiectului științific merge mult mai departe de simpla analiză a rămășițelor. Calitatea excelentă a materialului genetic conservat în bizon a reînviat o veche aspirație a cercetătorilor: clonarea speciilor dispărute. Deși este un obiectiv încă îndepărtat și plin de provocări tehnice și etice, fiecare descoperire de acest tip apropie puțin mai mult această posibilitate.
În acest sens, calea către resuscitarea bizonului de stepă este complexă. Procesul ar necesita nu numai obținerea unei secvențe complete și viabile a ADN-ului său, ci și găsirea unei specii actuale înrudite, cum ar fi bizonul european sau american, care ar putea acționa ca mamă surogat pentru un embrion clonat. În ciuda obstacolelor, speranța rezidă în faptul că tehnologia genetică va continua să avanseze pentru ca, poate într-o zi, să vedem din nou această creatură populând Pământul.
