De la retrageri în tăcere la protocoale spitalicești, meditația s-a impus ca un remediu universal. Dar reversul acestei imagini liniștitoare îngrijorează specialiștii. Mărturiile tulburătoare se acumulează și pun sub semnul întrebării absența avertismentelor în cadrul cursurilor și programelor de bunăstare.
Cuprins
Căutarea bunăstării nu a fost niciodată atât de prezentă în societățile noastre, până la punctul de a transforma anumite practici spirituale în produse de consum. Printre acestea, meditația s-a impus ca un remediu universal împotriva stresului, anxietății sau durerii. Acest succes fulminant a relegat însă pe plan secund o realitate mai complexă. În spatele imaginii liniștitoare vehiculate de aplicațiile sau programele de mindfulness, efectele secundare ale meditației încep să apară în literatura științifică.
O practică milenară care a cucerit medicina modernă
Născută din tradițiile spirituale asiatice, meditația a fost mult timp considerată o cale de transformare interioară. Budismul, în special, a dezvoltat tehnici de concentrare și introspecție menite să elibereze mintea de atașamente. Departe de originile sale, această practică a traversat secolele pentru a se impune în spitale, școli și aplicații mobile.
La începutul anilor 1980, biologul american Jon Kabat-Zinn a contribuit la introducerea meditației în domeniul medicinei, dezvoltând un protocol de reducere a stresului bazat pe mindfulness. Eficacitatea programului său asupra durerii cronice și tulburărilor de anxietate a fost relatată în numeroase publicații, contribuind la recunoașterea conștiinței deplină ca instrument terapeutic. Potrivit The Guardian, acest pionier nu și-a ascuns niciodată ambiția de a difuza o abordare laică, lipsită de orice referință religioasă, pentru a o face accesibilă tuturor.
Această democratizare rapidă a alimentat un entuziasm la nivel mondial. În Statele Unite, piața meditației reprezintă acum peste două miliarde de dolari, iar aplicații precum Headspace sau Calm au milioane de abonați. Cu toate acestea, în spatele acestui entuziasm se conturează o realitate mai nuanțată.
Când efectele secundare ale meditației apar în datele clinice
Percepția că meditația are numai efecte benefice se estompează pe măsură ce studiile se înmulțesc. Încă din anii 1970, în lumea științifică s-au ridicat voci care avertizau asupra posibilelor abuzuri. Psihologul Arnold Lazarus menționa deja tulburări psihice declanșate de o practică necorespunzătoare, evocând cazuri de depresie și decompensare schizofrenică.
De atunci, cercetările au aprofundat înțelegerea acestui fenomen. Un amplu studiu realizat în 2022 pe aproape 1.000 de practicanți americani relevă că peste 10% dintre aceștia au suferit efecte negative persistente timp de cel puțin o lună, care le-au afectat viața de zi cu zi. Printre manifestările înregistrate se numără anxietatea crescută, tulburările disociative și episoadele de panică. Acest studiu, raportat de The Conversation, arată că aceste efecte nu afectează doar persoanele fragile din punct de vedere psihologic, ci și indivizi fără antecedente medicale.
Revista Psychotherapy Research a confirmat această tendință, revelând că aproape unul din doi meditatori a experimentat cel puțin un efect secundar specific legat de practica sa, chiar și moderată. Cazurile extreme, deși rare, includ halucinații, dezorientare și crize de teroare. New Scientist reamintește că chiar și retragerea intensivă supravegheată poate provoca colapsuri psihologice, fără distincție între novici și practicanți experimentați.
Provocările etice ale unei piețe a bunăstării în plină expansiune
În fața acestor constatări, apare o întrebare centrală. Putem continua să promovăm meditația fără a menționa riscurile? Dezvoltarea rapidă a sectorului, susținută de cursuri, cărți și antrenori uneori puțin calificați, face ca această întrebare să fie mai arzătoare ca niciodată. Potrivit BMJ Mental Health, un program de meditație implementat în 84 de școli britanice nu numai că nu a reușit să îmbunătățească sănătatea mentală a elevilor, ci a agravat simptomele unor copii vulnerabili.
Această discrepanță între promisiuni și rezultate pune sub semnul întrebării responsabilitatea profesioniștilor din domeniul bunăstării. Promotorii meditației tind să minimizeze complicațiile, uneori din ignoranță, alteori pentru a păstra imaginea unui instrument universal. Mulți practicanți afirmă că profesorii le-au ignorat suferințele. Unii le-au recomandat pur și simplu să continue să mediteze, cu riscul de a-și agrava starea.
În paralel, unii cercetători militează pentru o schimbare de paradigmă. Conceptul de „boală a meditației”, recunoscut în textele budiste antice, așa cum subliniază The Oxford Handbook of Meditation, reamintește că aceste stări alterate de conștiință au fost întotdeauna considerate cu prudență în tradițiile originale. Mai degrabă decât o respingere a meditației, aceste lucrări pledează pentru o mai bună informare a publicului, o formare mai riguroasă a instructorilor și integrarea practicilor într-un cadru terapeutic sigur.
