Creșterea prețului aurului funcționează ca un referendum silențios, iar astăzi aurul este noul petrol.
Cuprins
În luna august am aflat o poveste care reflecta ca puține altele starea unuia dintre cele mai prețioase materiale de pe planetă. Se pare că în Stilfontein, un vechi sat minier din Africa de Sud, locuitorii nu se mai tem de golul tunelurilor abandonate, ci de străinii care sosesc în mașini încărcate cu puști. Da, aceste bande înarmate vin să ia o pradă din ce în ce mai valoroasă.
Boom istoric al metalului refugiu.
Da, aurul traversează cea mai mare creștere anuală din 1979, cu un salt de 39% care l-a dus la maxime istorice de peste 3.649 dolari pe uncie, și o face nu din cauza unui colaps financiar clasic, ci din cauza căutării de acoperire în fața unui mediu politic și macroeconomic perceput ca instabil.
WSJ a relatat că cel mai bun exemplu este Kenneth Pack, un pensionar din Nevada care a intrat pentru prima dată în aprilie pentru a se proteja de haosul asociat cu noua administrație Trump și care, chiar și după revenirea bursieră care a urmat confuziei din „Ziua Eliberării”, a decis să păstreze 17% din portofoliul său în metale și valori asociate.
O revenire în stil mare.
Fenomenul transcende investitorul minoritar și se percepe de la coridoarele Costco până la seifurile blindate din Londra, unde metalul este depozitat și tranzacționat fără a părăsi clădirea, iar așteptarea dominantă este că prețul va continua să crească.
Punctul de plecare, de fapt, a fost conceput acum aproape trei ani, cu achiziții susținute ale băncilor centrale și cererea din China, dar motorul anului 2025 este și occidental: o aversiune selectivă față de risc, care coexistă cu o piață bursieră (extra)euphorică datorită IA și care folosește aurul ca asigurare împotriva unui dolar slăbit și a deciziilor de politică economică greu de anticipat.
Politica comercială și dolarul.
În plus: încercarea de a reordona comerțul global prin aplicarea de tarife care se schimbă în câteva ore a contaminat previziunile privind inflația și creșterea economică, în timp ce o campanie de presiune asupra Rezervei Federale pune la îndoială independența unui pilon instituțional cheie.
În paralel, dolarul a înregistrat cel mai slab prim semestru din ultimii peste 50 de ani, conform unor indicatori, o deteriorare care sporește atractivitatea activelor care nu sunt denominate în moneda americană. Lipsa progreselor tangibile în soluționarea conflictelor care zguduie periodic piețele, cum ar fi cel din Ucraina, adaugă o dimensiune geopolitică care întărește percepția fragilității ordinii economice și care, în mintea multor investitori, face legătura cu amintirile anilor ’70: când șocurile energetice și erodarea puterii de cumpărare au făcut din aur o cale de scăpare în fața incertitudinii.
Canale de investiții.
Această creștere nu este doar o poveste sociologică: de fapt, se poate urmări traseul banilor. ETF-urile americane susținute de aur fizic au înregistrat o creștere a patrimoniului de 43% din ianuarie, cu intrări lunare printre cele mai mari din ultimul deceniu, în timp ce fondurile speculative au concentrat aproape jumătate din expunerea lor netă la materii prime în metal, amplificând mișcările pe termen scurt.
Mesajul din august al lui Jerome Powell la Washington, care sugera începerea reducerii ratelor dobânzilor, a acționat ca un catalizator dublu: pe termen scurt, costul dețineri unui activ fără cupon este mai mic decât cel al datoriei publice. Pe termen mediu, dacă se reduc ratele în condiții de ocupare deplină a forței de muncă și cu o inflație încă peste obiectiv, riscul este acela de a genera presiuni mai persistente asupra prețurilor, care să susțină teza optimistă. Sensibilitatea aurului la costul de oportunitate este imediată, dar vigoarea sa depinde de narațiunea de fond: dacă reducerea ratelor ar coexista cu un dolar slab și așteptări inflaționiste încăpățânate, fluxul marginal ar continua să favorizeze metalul.
Psihologia refugiului.
Este inerentă ființei umane. În acest climat, psihologia refugiului se propagă dincolo de profesioniști. După cum rezuma Journal, în Londra, aceste seifuri private raportează un flux constant de averi care preferă siguranța tangibilă a lingoului, până la punctul de a planifica dublarea capacității lor de depozitare, în timp ce pe stradă crește numărul persoanelor care vând bijuterii pentru topire, deoarece „valoarea se află în material”, înlocuind meșteșugul cu greutatea metalului.
Narațiunea se filtrează și prin canale politice și comerciale, cu personalități publice promovând conversia conturilor de pensii în aur, un semn că acesta a încetat să mai fie un instrument de nișă pentru a se consolida ca simbol transversal al protecției patrimoniului. Detaliul semnificativ este că acest boom coexistă cu maxime bursiere: nu există o fugă generală de risc, ci o acoperire explicită împotriva scenariilor adverse pe care piața nu le exclude complet.
Riscuri și contraponderi.
Săptămâna aceasta, multe mass-media americane au explicat că pericolul care alimentează febra aurului este un cuvânt blestemat din anii ’70: estanflarea, adică amestecul de inflație ridicată și creștere slabă care erodează profiturile și scumpește finanțarea. Mai mulți analiști avertizează că probabilitatea acesteia a crescut și, dacă se va materializa, ar oferi un mediu macroeconomic optim pentru aur.
Contraponderea: o restabilire a încrederii în creșterea economică a Statelor Unite și în rolul dolarului ca rezervă ar putea frâna acest impuls, dar, având în vedere tensiunile comerciale actuale și o politică externă percepută ca fiind mai retrasă, această ipoteză pare fragilă. Aurul nu crește în linie dreaptă și este sensibil la schimbările ratelor reale și la apetitul pentru risc, dar echilibrul actual al forțelor (achiziții structurale ale băncilor centrale, fluxuri financiare către ETF, acoperire geopolitică și îndoieli cu privire la disciplina prețurilor) explică de ce acest 2025 amintește, în intensitate, de ultima mare scuturare a metalului.În XatakaRusia a lansat racheta hipersonică Zircon la porțile NATO. Și a însoțit-o cu un videoclip pentru a nu lăsa loc de îndoieli
Da și nu.
Dacă se dorește, creșterea aurului funcționează ca un fel de referendum silențios asupra trei vectori: credibilitatea politicii economice, soliditatea dolarului și persistența tensiunilor geopolitice. Atâta timp cât combinația de tarife eratice, presiune instituțională și conflicte înrădăcinate menține senzația că straniul este noua normalitate, metalul își va păstra inerția ca asigurare sistemică.
Dimpotrivă, dacă la un moment dat se cristalizează o poveste alternativă (creștere mai robustă, inflație convergând în mod credibil către obiectiv și/sau un dolar care se reevaluează), piața își va ajusta pozițiile și va diminua o parte din entuziasm. Până atunci, ceea ce vedem este mai puțin o bulă emoțională și mai mult decizia rece a multora de a plăti un fel de primă pentru certitudine într-o lume în care parametrii se schimbă cu o rapiditate surprinzătoare.
