Misiunea de succes și-a atins obiectivul de a redirecționa asteroidul Dimorphos.
Cuprins
La sfârșitul lunii septembrie 2022, misiunea DART (Double Asteroid Redirection Test) a făcut istorie, în mod curios, lovindu-se de un asteroid. Realizarea nu a constat în impactul în sine, ci în faptul că a reușit să devieze ușor traiectoria unui asteroid, Dimorphos.
Așteptat și neașteptat.
În cei aproape trei ani care au trecut de atunci, am aflat noi detalii despre efectele impactului DART asupra asteroidului Dimorphos. Acum știm, de exemplu, că DART nu numai că a reușit să devieze traiectoria orbitală a rocii spațiale, ci a reușit, prin impactul său, să deformeze semnificativ orbita asteroidului.
Ce s-a întâmplat.
Asteroidul, explica echipa, avea inițial o formă oblată, adică aplatizată la poli, ca Pământul, „forma unui hamburger”. După impact, Dimorphos a căpătat o formă mai degrabă prolată, alungită la poli, ca un balon de rugby.
„În mare parte, previziunile noastre pre-impact cu privire la modul în care DART ar schimba forma în care Didymos și luna sa [Dimorphos] se mișcă în spațiu au fost corecte”, a explicat într-un comunicat de presă Derek Richardson, care a condus analiza efectelor sondei. „Dar există câteva descoperiri neașteptate care ajută la oferirea unei imagini mai bune asupra modului în care asteroizii și alte corpuri mici se formează și evoluează de-a lungul timpului.”
Tumbând.
Potrivit echipei care a analizat aceste schimbări orbitale, impactul ar fi făcut ca Dimorfos să treacă de la o stare de echilibru cu asteroidul său principal Didymos, similară cu cea a Lunii noastre cu Pământul, la una neregulată. Adică, Dimorfos era întotdeauna orientat cu aceeași față către Didymos, cel puțin până la sosirea DART.
Acum, sistemul este dezaxat, a subliniat Richardson. Acest lucru înseamnă că se poate clătina schimbându-și orientarea, chiar ajungând să „se clatine”, rotindu-se în mod haotic și imprevizibil.
Formarea asteroizilor.
Datorită studiilor precum cel realizat de Richardson și echipa sa, putem accesa noi indicii despre formarea asteroizilor. Conform explicațiilor echipei, impactul a eliberat mici roci care au rămas în orbita sistemului de asteroizi. Acestea au contribuit la modificarea mișcării orbitale în sistem, dar aceste schimbări în echilibrul gravitațional nu par să fi modificat forma lui Didymos.
Aceasta înseamnă, a adăugat echipa, că asteroidul principal al sistemului era suficient de rigid și stabil pentru a-și păstra forma după formarea lunii sale Dimorphos. Detaliile lucrării au fost publicate într-un articol în revista Planetary Science Journal.
Rândul lui Hera.
Comunitatea științifică are acum o nouă perspectivă asupra sistemului Didymos, cea a lui Hera, misiunea Agenției Spațiale Europene (ESA) destinată monitorizării sistemului și colectării de noi date in situ. Dacă totul continuă conform planului, Hera va începe în octombrie o călătorie care o va duce la asteroidul dublu spre sfârșitul anului 2026.
Datele compilate de Hera vor permite o analiză și mai aprofundată a impactului misiunii DART. La rândul său, acest lucru ne va oferi indicii cheie care ne vor permite să planificăm misiuni care să protejeze planeta noastră de impactul asteroizilor.
