Stephen DiKerby, astrofizician, a vorbit despre acest lucru într-un articol recent. Mareele și durata zilelor vor fi principalii factori afectați.
Cuprins
Recrearea unui laser similar celor utilizate pentru a măsura distanța până la Lună.
Luna se îndepărtează de Pământ cu 3,8 centimetri pe an. Acest fenomen, abia perceptibil cu ochiul liber, are efecte asupra unor aspecte cheie ale planetei noastre. Despre acest lucru a vorbit Stephen DiKerby, cercetător postdoctoral în fizică și astronomie la Universitatea de Stat din Michigan, într-un articol publicat în The Conversation.
Potrivit explicațiilor sale, oamenii de știință determină distanța exactă până la Lună prin intermediul impulsurilor laser care se reflectă în oglinzile instalate pe suprafața acesteia de către misiunile spațiale. Datorită acestei proceduri, s-a confirmat că satelitul se află, în medie, la 385.000 de kilometri, deși orbita sa eliptică variază până la 20.000 de kilometri. Această oscilație explică de ce, în anumite ocazii, se observă superluni, când Luna pare mai mare și mai strălucitoare.
Efectul mareelor
Motivul acestei distanțări se află în forțele mareelor. Gravitația Lunii nu se exercită cu aceeași intensitate în toate punctele Pământului, ceea ce provoacă umflături de apă în oceane. Datorită rotației terestre, aceste mase de apă se avansează ușor față de satelit și exercită o tracțiune care impulsionează orbita sa, mărind încet distanța.
Acest proces nu numai că alterează orbita lunară, ci și încetinește rotația planetei noastre. Cu trecerea timpului, zilele se lungesc în mod imperceptibil. Cercetările efectuate asupra fosilelor marine relevă că, în urmă cu 70 de milioane de ani, o zi terestră dura aproximativ 23 de ore și jumătate, ceea ce confirmă evoluția progresivă a sistemului Pământ-Lună.
Un proces lent, dar inevitabil
Deși distanța anuală este de numai 3,8 centimetri, această schimbare este nesemnificativă în comparație cu distanța totală care ne separă de satelit. Prin urmare, fenomene precum mareele sau eclipsa vor continua să se producă în mod normal timp de milioane de ani, fără ca viața de zi cu zi să fie afectată.
Dacă acest proces se va prelungi timp de miliarde de ani, Pământul ar putea ajunge să se rotească sincronizat cu Luna, astfel încât ar fi vizibil doar dintr-un singur punct al geografiei terestre. Cu toate acestea, înainte ca acest lucru să se întâmple, evoluția Soarelui va transforma radical echilibrul sistemului.
De exemplu, înainte ca această sincronizare să aibă loc, activitatea Soarelui va crește și va evapora apa din oceane. Ulterior, se va extinde până când va deveni o gigantă roșie, ceea ce va duce probabil la distrugerea atât a Pământului, cât și a Lunii. Așadar, nu avem de ce să ne facem griji.
